Gură la gură

In miez de toamna caldă, ruginie,
treceam prin Cişmigiu spre farmacie
cînd pajiştea de frunze invadată
îmi aminti povesti de alta dată:
cum Cişmigiul tot era in floare,
iar noi ieseam voioşi la preumblare,
de mîna cu fetita, astazi doamnă,
frumoşi şi tineri neştiind de toamnă...

Si m-am întins pe-acel covor de frunză
lasand trecutul drag sa ma patrunză.
Negand prezentul fad am închis ochii
sa va revăd in tinerele rochii –
copilul o păpusă vorbitoare,
în mana-i delicata cu o floare.

Uitînd ca ma duceam la farmacie,
aş fi rămas asa o veşnicie,
trecutului de vis sa-i simt savoarea,
în stare pină azi sa ma seducă
dar nişte tineri au chemat salvarea
crezînd că-am leşinat şi sunt pe ducă...

Şi m-am trezit brutal luat pe sus
iar visul meu cel minunat s-a dus
şi-a inceput bănala tevatura
cu respiratia gură la gură.

Noroc ca medicul era o fată
cu sîni rotunzi si bluza decoltată
şi-i savuram sărutul tineresc
fără a mă grăbi să mă trezesc...
Dar ea s-a prins ca nu-s bolnav cum par
şi m-a abandonat pe trotuar...

Nimic ce-i bun nu ţine-o veşnicie
dar măcar m-au lăsat la farmacie.
Medicamente însă n-am luat
căci compensatele s-au terminat.

Totuşi curînd am depaşit impasul
pentru că intre timp m-a trezit ceasul
spunîndu-mi sa fiu gata de plecare
la doctor unde aveam planificare
reţeta compensată să mi-o capăt
şi să reiau povestea de la capăt!...

Lumi paralele

Există două lumi aparte
complet opuse, paralele,
ce nu comunică-ntre ele
şi-o mare taină le desparte.

Când una doarme alta-i trează,
în permanenţă-şi schimbă rolul
dând infinitului ocolul
şi reciproc se potenţează.

Aflate-n veşnică mişcare,
doar Tu, Stăpâne, le ştii rostul,
ne-alegi prin voia-ţi adăpostul
alternativ pe fiecare:
mai mult sau mai puţin activ
jucăm un rol în piesa vieţii
ce-şi schimbă-ntruna interpreţii,
apoi plecăm definitiv.

Sau cel puţin aşa se pare
căci pe tărâmul celălalt
suntem supuşi unui înalt
şi lung proces de reciclare.

Că pân-la urmă să ne naştem,
copii plăpânzi şi inocenţi
pe-această lume de doi cenţi
dar fără să ne recunoaştem,
să reluăm cu forţe noi
aceiaşi luptă de uzură
mânaţi de dragoste şi ură
şi iar să mergem înapoi....

Căci vinovaţi fără de vină
un rol care ne-a fost menit
în trista piesă de duzină,
îl repetăm la infinit.....