miercuri, 9 decembrie 2009

Lupul si oaia (fabulă)

Un lup trecând pe lângă stână

A prins o oaie mai bătrână

Dar oaia-i zice intr-o doară:

„De ce nu prinzi tu vreo mioară

Că-s mult mai fragede, mai fine

Şi-n orice caz miros mai bine?”

„Ce spui e logic zice fiara”

Luându-şi de pe oaie ghiara

Şi o porni decis-napoi

Să-nhaţe ceva mai de soi...

Căci de o vreme tot mai des

La vânătorile-ntreprinse

Tot cu bătrâne s-a ales

Se lasă, oare, ele prinse?...

In timp ce zveltele mioare

Au parcă aripi la picioare

Iar lupul sufere de şale

Şi nu prea are nici parale...

sâmbătă, 14 noiembrie 2009

Ghinionistul

Pândit de nenoroc ca de-o iscoadă

La orişice m-aş aşeza la coadă

Se termină mereu in fata mea

Dar nu mă lamentez, nu dau amploare

Ii iert pe cei ce au noroc cu carul

Când mă lovesc fără motiv cu parul

Chiar dacă eu nu i-am atins cu-o floare...

Ghinionist şi tolerant din fire

Chiar dacă-mi scoateţi casa la mezat

Aşa sunt eu de când m-a botezat

Un popă spân cu doua patrafire...

Dar am să merg aşa până la capat

Convins că după rău urmează bine

Visând la ceea ce mi se cuvine

dar nici pe altă lume n-am să capat

Vor fi şi-acolo toate de vânzare

şi nici nu ştiu de pot conta pe-o Eva

Probabil Sfântul Petru va fi-n grevă

Iar raiu-nchis pentru privatizare...

marți, 3 noiembrie 2009

Ziua a şaşea

Stăpâne, în mai multe rânduri
Lucrarea ta m-a pus pe gânduri...
Am în vedere ziua-aceea
Când cu bărbatul şi femeia
Ştiu, pe bărbat Tu l-ai făcut
Dintr-un banal şi ieftin lut
Dar mi se pare curios
Faptul că Eva e din os
Material mai preţios
Mai rezistent şi mai lucios...
A fost o simplă întâmplare
Ori, mai degrabă, mi se pare
Ai socotit c-aşa e bine
S-o faci cu trăsăturile mai fine
Şi s-o păstrezi pe lânga tine
Să-ţi ţină poate de urât
În necuprinsul mohorât ?
Aşa, un fel de secretară
În anticamera stelară...
Dar cu Adam ce plan aveai,
Îl bănuiai de mare crai
De l-ai plasat cu Eva-n rai
Ca să-i încerci fidelitatea?
Şi cum ai împărţit dreptatea?
Căci tu l-ai furişat prin trestii
Pe şarpe, să le dea sugestii
Şi să-i ofere Evei mărul
Ştii bine care-i adevărul...
Şi cum cei doi fără prihană
Au fost atraşi într-o capcană
De diavol, slujitorul tău
Pornit de la-nceput pe rău
Apoi i-ai alungat din rai
Mi-nchipui ce gelos erai...
Daca voiai Eva să-ţi fie
De-apururi credincioasă ţie
S-o fi făcut mai diferită
De primitivul de Adam.
Aşa că, vezi, motive am
Să dovedesc în cazul ei
Că nu ai fost deloc fair play
Şi totodată mă frământă
Că, dacă Eva era sfântă
dacă Satan n-o zăpacea,
Pe oameni cine-i mai făcea?
Ne inmulţeam, aşa, prin spori
Prin rădăcini, seminţe, flori ?
Ar fi fost trist fără femeie
Făr-a iubirii ei scânteie.
De altfel singur ţi-ai dat sama
Când lui Isus i-ai ales mama
O Evă mai evoluată
In orice caz mai îmbracată
Ochioasă şi cu forme fine….
Şi mult mai tânără ca tine!

marți, 18 august 2009

Succesul vertical...

De ce te ţii de mine taică,
mă tot încânţi si mă descânţi
oricum de la-nceput ştiai
c-am fost ţesut din tort de câlţi
şi nu din fire de bumbac
de nu ştiam ce să mă fac
unde să merg, cum să mă port
m-am tot spălat şi rafinat
cu detergenţi de prin import
pâna mi-ai zis aşa-n-tro doară
că devenisem mai de soi
m-ai pus in situaţii noi
menite toate să mă doara...
Şi iată-ne ajunşi aici
postură care nu-mi convine
de iepure cu colţi de-arici
dar tu tot spui că va fi bine
şi dac-o ţinem tot aşa
putem încăleca pe o şace ne va duce fără cal
înspre succesul vertical.

joi, 13 august 2009

Ce facem cu inginerii?

Inginerul n-are flerul
unui intelectual
Îl marchează şantierul,
munca brută la canal.

Străzi, curent, maşini, chimie
ei de toate-n lume fac
dar nu gustă poezie
şi nici muzică de Bach.

Nu-s subtili şi nu-s simpatici
protocolul nu-l prea ţin
au cinci ani de matematici
dar latina mai puţin.

Prinşi in lupta lor cu planul
în concretul cotidian
inginerii dau cu banul
de-i întrebi de Tiţian...

Ce facem cu inginerii,
nu ştiu tenis, nu au şic
Buni de trudă ca minerii
dar încolo de nimic.

Astfel zise cu mânie
un zelos şi plin de har
filosof de meserie
angajat ca ospătar...

sâmbătă, 1 august 2009

Primăvara

Un câmp de flori bătut in stropi de rouă
se unduia ştrengar şi policrom
pe un picior de plai, poate pe două
parfum suav, esenţe tari de rom.

Mergeam vrăjit cu ochii la minune
uitând de toate şi visând in mers,
cedând o lume in deşertaciune
pentru un câmp de flori de pus în vers.

Şi m-am oprit când am ajuns aproape
să sorb parfumul florilor din rai
să-mi scald privirea-n limpezile ape
ce albăstreau acel mirific plai.

Aş fi atins şi florile cu mâna
cu gândul dus la berze şi la miei
dar m-a trezit din reverie zâna
căci florile erau pe fusta ei...

duminică, 12 iulie 2009

Soldat bătrân

Soldat bătrân cu tâmplele cărunte
am stat pe baricade ani destui
luptând cu impostori şi nesătui
şi declarat apoi invins la puncte...
Sătul de-atâtea bătălii si trânte
sunt obosit, am febră si asud
sărman cocor cu aripile frânte
ce nu am cum mă replia spre sud.

Mă prinde iarna pe nisipul ud
la malul mării bântuit de vânturi
in lipsă de iluzii si avânturi
şi nevoit să-nfrunt destinul crud.
Am pus deoparte sabia şi scutul,
războiu-i tot mai crud şi mai nedrept
şi tot mai mult privirea mi-o indrept
spre cel mai sigur viitor, trecutul…

Ipotecându-mi soarta şi avutul
tot străin la vorbă şi la port
voi sta la coadă pentru pasaport
spre cel mai sigur loc, necunoscutul...

Ori poate mai răman aici de strajă
visând la viitoarele migraţii
de-o să reintru muzelor in graţii
şi-o să mă-ncânte iar a mării vrajă...

sâmbătă, 20 iunie 2009

Încă o clipă

M-ai îndemnat mereu să zbor
din cea mai fragedă pruncie
şi mi-ai tot dat pe datorie
atâtea doruri care dor...
M-ai obligat sa mătur cerul
de curcubeie şi de sori
să fac mereu pe temnicerul in ale inimii-inchisori.
M-ai indemnat să stau de veghe
la căpătâiul unui vis
să-l port in braţe mii de leghe
din compromis in compromis.
Să cânt cu ingerii in cor
să zbor cu aripi de cocor
ori să inot cu macii-n grâu
scăldat in aur pân-la brâu.
Ba de curând am primit vestea
c-ai vrea sa fiu din nou soldat..
dar cum să-ncapă toate acestea
în scurta viaţă ce mi-ai dat?
Nu cer nici glorie nici bani
dar prea le vrei pe toate-n pripă
mai păsuiesţe-mă o clipă
măcar vreo douăzeci de ani...

miercuri, 10 iunie 2009

Calul troian

Demult, într-un aprilie la prânz
te aşteptam frumoaso să cobori
din cer pe un covor ţesut din flori
dar ai venit incălecand un mânz...
Am dat in cinstea ta un prânz festiv
convins din plin că m-am născut din nou
dar iarăşi ai plecat intempestiv
lăsându-mi totuşi mânzul drept cadou
Un patruped ciudat si năzdrăvan
creştea-ntr-o zi cât alţii intr-un an
curand aveam in curte-un cal troian...
De-atunci ţi-am dat mereu câte-un răvaş
dar n-ai găsit cu cale să-mi răspunzi
ce sa mă fac cu mânzul nărăvaş
ce pui oare la cale, ce-mi ascunzi?
Iar intre timp din burta lui de lemn
soldaţii tăi cu săbiile-n mâni
ies hotăraţi să-aplice la un semn
sentinţa grea pe care-o tot amâni.
Ci spune odată doamnă ce-ai de gând
te vei intoarce oare inapoi
să stingi cumva conflictul dintre noi
şi să dispari pe murgul spumegând?
Ori dacă eşti in stare şi socoţi
c-ai să-mi aplici regimul care-l vrei
să dai măcar dovadă de fairplay
ieşind in faţă şi-arătând ce poţi!...

vineri, 29 mai 2009

Căzând in gol...

Urcam spre cer in car de foc,
ca tizul meu, străvechi proroc
dar fără să abat spre voi potop
de fulgere şi ploi...

Deşi mi-aţi zis că-i de prisos,
nu vă tratam ca inamici.
Oricum, păreaţi atât de mici
lipiţi de sol, acolo jos.

Mânat de-al nemuriri dor
inspre albastrele poteci,
aveam pe post de-nsoţitor
un inger blond cu ochii reci.

Dar admirând ţinuta lui
am observat abia atunci,
sub văluri azurii prelungi,
copite-n loc de tocuri cui!

Si renunţând subit la rol,
cel de profet sau de Icar,
m-am pomenit sărind din car
şi iată-mă căzând in gol!

Speranţa mai păstrând un dram,
aştept de când am schimbat ruta,
să se deschidă paraşuta-
dă Sfinte Doamne s-o mai am!

S-ajung cu bine lângă voi,
să simt pămantul sub picior
mărşăluind ca muritor
sub cer de fulgere şi ploi!...

sâmbătă, 23 mai 2009

Sex simbol (America VII)

Mereu, în topul fetelor frumoase,
apar doar cele blonde,
numai oase,
sfrijite, ca zăcând de gălbinare
şi cu picioare lungi cât postul mare...

Rămâi uimit ce multe fete faine
se zbat în disperare să slăbească.
Problema fiind tot negustorească,
nu-i greu de descifrat aceste taine.

De-ar promova femeia naturală,
mai mult şatenă şi cu forme pline,
cu trăsăturile mai puţin fine,
ar provoca o mare zăpăceală,
seisme pe întregul continent;
mari zone din comerţ ar fi-n eclipsă,
prosperitatea multor firme-lipsă,
întregi industrii ar da faliment.
Imensul arsenal de aparate
ce pun atâta lume să transpire
cu scopul de-a se face mai subţire,
ar sta-n depozite necumpărate.
Iar clinicile cele mai frumoase,
experte-n operaţii de slăbit
şi-n liftinguri s-ar pomeni subit
fără cliente-n vârstă ori mai grase.

Oculte alimente-n stricte raţii,
medicamente de slăbit, diete,
vopsele ce fac blonde din brunete
ar deveni deodată desuete,
ar dispărea atâtea aberaţii...

Dar ca să meargă biznisul pe roate,
femeia trebuie să fie slabă,
de când e fată mică, până-i babă,
ba chiar şi mai departe, de se poate!

De-aici regimuri severe şi cure, alimentaţie sub strict control
şi-ntregul mecanism îşi intră-n rol
cu practici şi produse clar-obscure:
fără grăsime, zahăr, proteine,
colesterol şi calorii puţine,
doar bani să fie să şi le procure.

Ori alimentul fără toate-aceste,
doar Dumnezeu mai poate şti ce este.
Şi se-nmulţesc de te apucă frica
produsele ce nu conţin nimica...

Şi-n mod paradoxal, aicea vezi
cei mai gigantici şi mai mulţi obezi!
Sociologii, însă, nu se lasă:
obezitatea-i chestie de clasă,
bogaţii ţin un dur regim de foame,
săracii-n schimb, mănâncă orice poame…

miercuri, 13 mai 2009

Spre mările din sud

Simţind că-mi seaca apa din cişmea,
urma spre alte zări sa-mi iau avânt
când ai sosit cu pânze albe-n vânt
plutind in zori târzii pe marea mea.

Şi-n marşul tău năvalnic dinspre nord
spre marea barieră de corali
m-ai invitat să urc şi eu la bord
civil printre matrozi şi admirali.

Urmându-te la început ca paj
te-am însoţit la cârmă şi pe punţi
şi-am admirat furtuna cum o-nfrunţi
cum domini numerosul echipaj.

De dragul tău am stat de veghe-n post
sub vânt şi ploi/pe cel mai-nalt catarg
m-am avântat cu albatroşii-n larg
am mângâiat rechini/am ţinut post...

Şi câte altele-am facut sperând,
corvezi şi sacrificii fără rost,
căci în cabina- ţi albă nu am fost
(erau prea multi care stăteau la rând...)

Acum când aventura a-ncetat
şi nava-ţi zace arestată-n port
din câţi eram doar singur eu mă port
ca sclav al tău supus şi devotat.

Şi încă sper ca poate-ai să mă vezi
cum tremur pentru tine şi asud
dar tu priveşti in larg cu ochii verzi
încă plutind spre mările din sud...

joi, 30 aprilie 2009

S-o luăm de-a curmezişul

Cum soarta nu prea ne răsfaţă
Şi-şi face mendrele cu noi
Iar vântul bate tot din faţă
Şi-mpinge barca înapoi

Aş zice să sărim în apă
Cătând salvarea… prin înot
Când numai cine poate scapă
De ce n-am fi din cei ce pot?

Şi s-o luăm de-a curmezişul
Spre cel mai la-ndemână port
Şi cu măslinul …şi cu şişul..
Şi cu hazardul drept suport.

E vremea celor mai obraznici
Ce-mpart norocul între ei,
Câd lupii sunt la stână paznici
Iar vulpea-i rege peste lei.

marți, 21 aprilie 2009

Terapie colectiva (America VI)

Când totul este permis şi de vânzare,
nu poţi să nu constaţi un paradox:
puritanismul cel mai orthodox
alături de obscenităţi bizarre.

Pe scenă la TV, in seriale,
Sărutul este practic cenzurat,
Dar vezi programe, zise “sociale”
Degenerând în tembelism curat.

Mari demagogi, vedete si prelaţi,
Având la toate-n buzunar soluţii,
Conduc savant anchete si discuţii
Cu mulţi participantţI debusolaţi.

Numai că-n loc să mai repare, strică,
Iscând confuzie si zăpăceală –
Când soţii îşi spun în faţă cum se-nşeală,
Ori tatăl cum a abuzat o fiică,
Un tip stilat, cum şi ucis nevasta,
Doi tineri prieteni intelectuali
Se laudă că-s homosexuali
şi-un pastor sale să le tundă creasta.
Ba îşi arată fundul un bezmetic,
Abundă acuzaţii şi sudalme,
Unii se trag de păr, se iau la palme
Iar ceilalţi aplaudă frenetic…

Se plînge şi se râde şi se pupă,
Se spun pe şleau tot felul de măscări,
Cucoane-n roz se tăvălesc pe scări,
încât te-ntrebi: ce mai urmează după?

sâmbătă, 11 aprilie 2009

Pe Marea Moartă

Rătăcind pe Marea Moartă
Pe o scândură de vis
Ţi-am bătut din nou în poartă
Şi din nou era închis...

Casa doarme-n spuma mării
Străjuită de doi peşti,
Nu dă nimeni sens chemării,
Ai murit ori mai trăieşti?

Chiar şi flacăra e stinsă
În candela de porfir
Şi-s din nou cu mâna-ntinsă
Ca bătrânul rege Lear.

Fericire, fată dragă,
Spune-odată, unde eşti?
Te vânez de-o viaţă-ntreagă
Şi mereu mă ocoleşti.

Când m-aştept să-mi fie bine
Tu te vânturi în pustiu...
Alerga-vei după mine
Când va fi de tot târziu?

sâmbătă, 28 martie 2009

Supermarket (America V)

Ei nu au zarzavaturi de gradină,
Nici sute de borcane in cămări,
Nu taie miei, nici porci, nu fac jumări,
Iar pentru asta market-i de vină:
In el găseşti oricând, orice splendori,
De orice soiuri, gusturi şi aromă,
Copane de păun, ca-n vechea Romă,
Pateu din limbă de privighetori,
Morun cu ochiul cit o vrabie,
curcani sălbatici, prepeliţe stol,
moluşte, broaşte, peşte sabie,
dar curios, nu şi peşte pistol…
marsupiene de la antipozi,
creveţi, stridii, languste şi homari,
ţestoase, iepuri albi, miriapozi,
Balene, urşi si altele mai mari.
Cu blană ori cu solzi, ori curăţate,
şi vii si moarte, crude, preparate,
Fiebinţi or calde, reci sau congelate.

Un Babilon de cârnuri şi latate,
brânzeturi, ouă, zarzavaturi, fructe,
din zonă ori din ţări înderpărtate,
din orice-ar vrea clientul să se-nfrupte,
şi nu contează care-i anotimpul,
orice produs este mereu present,
nu stai la cozi, nu te presează timpul
căci marketul lucrează permanent.
şi cum la dânşii totul e bombastic,
nu-ţi cer nici bani,
doar un pătrat din plastic –
pe care-l trec prin aparat,
aşa, să ţiuie ce-ai cumparat…

Reclamele insistă disperate
înfăţişând multiple avantaje,
Să cumperi hamburgheri cu trei etaje
Ori piept de crocodil cu planta-n rate.

sâmbătă, 21 martie 2009

Între milenii

Negăsind nici un remediu
stau aşa lipit de-asfalt
cu-n picior într-un mileniu
şi cu unu-n celălalt....

Amândouă-s ale mele
dar privindu-le atent
văd cum rostul
dintre ele
se măreşte permanent-

fapt menit să mă constrângă
să decid fără ocol:
ori în dreapta
ori în stânga
ori mă prăbuşesc în gol.

Cum trecutul a fost trist,
viitorul e nesigur,
mă frământ de unul singur
cum să fac ca să rezist.
Nici un sens nu mă seduce,
nici-nainte nici-napoi,
timpul vine şi se duce
fără a-i păsa de noi.

Numai noi atinşi se pare
de o boală fără leac,
ne-am legat cu disperare
de mileniu şi de veac
şi le facem temenele
să le-ntoarcem înapoi
făr- a observa că ele
stau pe loc şi trecem noi....

sâmbătă, 14 martie 2009

Justiţie (America IV)

Justiţia e-ntradevăr faimoasă
şi dreaptă, să nu-i fie de deochi!
zeiţa cu baticul peste ochi
aici e pe deplin la ea acasă.

Dacă ajungi cumva la tribunal,
furând o bancă or un fir de praz,
primeşti urgent celulă-n Alcatraz,
cu baie si computer personal…

Iar, după câte practica ne-arată,
cum banu-i ochiul dracului şi-aici,
îţi iei un advocat cu minte brici
şi mi te scoate el basma curată.

Dar dacă e vreun interes occult,
poţi să ratezi salvarea, milimetric
şi te trezeşti pe scaunul electric,
curentul totuşi necostând prea mult…

miercuri, 4 martie 2009

Acolo or aici?

Când toate-n jur se vor răci
urmând al timpului demers,
noi, draga mea vom rătăci
pe undeva prin univers....

Şi fără straiele de lut
în marea timpului, să ştii,
Ne vom scălda ca doi copii,
la minus zero absolut....

Ba fericiţi de-atâtea ori,
întinşi pe-o stâncă de bazalt,
ne vom bronza, ne va fi cald
sub raza miilor de sori.

Ori vom străbate, proaspeţi miri,
la umbra frunzelor de fag
pădurile din amintiri,
tot ce pe lume ne-a fost drag.

Iar miile de ani trecând
vom reuşi noi în vre-un chip
să revenim din când în când
pe-acest grăunte de nisip......

În cosmos zei, aici pitici...
Dar s-a făcut din nou târziu
Şi niciodată nu prea ştiu:
Suntem acolo ori aici?!...

joi, 19 februarie 2009

Pistolul (America III)

Ca în trecutul vestului extrem,
când omu-i disperat ori la mânie,
pistolul mai continuă să fie
un mijloc la îndemână şi un blestem.

Şi au de lucru curţile cu jurii:
toţi umblă cu pistoale-n buzunare,
îti sulfă unul locul la parcare,
îi tragi un foc in piept, să nu-l înjuri.

Iar dacă-ntr-o afacere te-ai fript
şi concurenţi netrebnici umflă potul,
un nouă milimetri, bine-nfipt,
e de natură să resolve totul.

Chiar ne-nţelegerile-n dormitor,
cu armă se rezolvă mai uşor.
Şi mai ales în lumea mai de jos,
când vrei s-o iei în sus pe scurtătură,
să te impui, să dai o lovitură,
bâtrânul Colt e-un prieten curajos.

Dar şi mai alarmantă-i noua boală:
pistoalele produc teroare-n şcoală,
cad victime elevi şi profesori
mitraliaţi în joacă de minori…

Aâta-mpuşcatură şi omor
puseră militanţii să se sfarme,
de-au limitat vânzările de arme,
desigur, către cei ce nu le vor…

vineri, 13 februarie 2009

Duelul

Când mă-ndemnai ca David să-mi joc rolul,
intrând în ring cu praştia, pe bune,
ştiai că Goliat mă va răpune
ţintindu-mă din umbră cu pistolul...

Cum nu purtam nici vestă antiglonţ,
am fost rănit şi-am dat tribut de sânge,
de încă zac şi nimeni nu mă plânge,
doar cucuveaua dă mărunt din clonţ...

Iar tu, cu-n zâmbet veşnic la-ndemână
încerci din nou cu soarta să mă -npaci,
că asta e si nu ai ce să-i faci,
momentul reuşitei se amână.

Mă voi reface într-o săptămană,
ba într-un an, ori poate-n zece ani
şi mă voi duela cu alţi duşmani,
cu arma care mi-o vei pune-n mână.

Iar tu vei asista din nou inert
cum mă înfrunt cu morile de vânt.
Şi sigur că voi fi din nou infrânt
şi sigur că din nou o sa te iert...

sâmbătă, 7 februarie 2009

Automobilul (America II)

Pentru yankeu, maşina este aur,
Nici in saloon de ea nu se desparte.
Încât, într-un viitor, nu prea departe,
îl va preface-n… autocentaur…

Toţi o dezmiardă, toată lumea are
şi toţi se deplasează doar pe roţi,
Chiar pe distanţe mici, de ciţiva coţi,
De nici nu prea există trotuare.

Umblând pe stradă eşti curajos,
Se uită parc-ai fii in pielea goală,
Nepotului i-au ieşit vorbe-n şcoală,
Bunicii lui fiind văzuţi pe jos!

miercuri, 4 februarie 2009

Atunci si acum

Aveam atunci o sută de picioare
cu care exploram o lume nouă.
Cu timpul am rămas numai cu două,
din care unul mai mereu mă doare...

Şi mâini aveam atunci cu mult mai multe,
nu numai ceea ce vedeţi acuma:
doua unelte vechi şi moi ca guma
şi care nici nu prea mai vor sa mă asculte...

Şi inima-mi era cu mult mai tare
de rezista la orice confruntare,
in timp ce astăzi un parfum de fată,
rămas in lift in urma ei,
mă-îmbată încat în urmatoare trei zile
mă redresez cu greu luând pastile...

Şi lumea s-a schimbat peste măsură,
nu prea mai e nimic de explorat:
tot ce-a fost nou, e vechi sau s-a furat,
realitatea-i searbădă şi dură.

Aveam atunci o sută de picioare
şi mâini cu mult mai multe decât două,
iar inima ce astăzi mă cam doare
era nebună si mergea ca nouă,
zburda ca mieii tineri prin livezi
păscând de ici de colo câte-o floare,
brunete, blonde si cu ochii verzi.
Dar unde-s astăzi toate acestea oare?....

duminică, 25 ianuarie 2009

America in 12 peisaje: Eficienţa (I)

America – frumoasa vrăjitoare
cu mătura şi zâmbetul de plastic
brăzdează ceru-n stilul ei bombastic
şi face legea-ntre pămint şi soare.
Pragmatică şi adesea pătimaşă
Se-nfruntă şi cu zeii uneori
Îi neaga ori ii zgirie pe nori
Cu turnurile marilor oraşe.

Întreaga lume a-nbrăcat-o-n blugi
i-a imbatat pe toţi cu Coca-cola,
s-a preumblat pe Lună cu gondola
şi-a inventat frizuri pentru chilugi…
Chiar de mai sunt şi zone-ntunecoase,
işi va plimba bogaţii şi pe Marte
iar pentru cei cu buzunare sparte
va da instrucţiuni să şi le coase!

Savanţii lumii stau la cozi cu anul
şi fac mătănii ca s-ajungă aici,
să aibă drept de muncă şi servici,
şi să ia premii Nobel cu toptanul.

Pe drept cuvint naivii se intreabă:
daca in marea lor majoritate
miliardarii nu au facultate,
cum ştiu să-i puna pe titraţi la treabă?

duminică, 18 ianuarie 2009

Amor fără voie

Când m-aşteptam să-mi fie bine,
Nebănuind ce unelteşti
Ai dat năvală peste mine
Precum minierii-n Bucureşti.

M-am eschivat dansând pe aţă,
Te-am tras de cozi,
Ţi-am spus poveşti,
Să-ţi dovedesc că nu fac faţă
Dar tu insişti că mă iubeşti.

Întreaga viaţă mi-ai pocit-o
Şi m-ai lăsat fără de sfanţi
Ca să constat, nenorocito,
Că ai cohorte de amanţi.

Ne juri credinţă pe vecie
Şi fericirea de apoi,
Lovitea-r moartea SĂRĂCIE !
Că tare te mai ţii de noi...

duminică, 4 ianuarie 2009

Aventura

Viaţa-i complicată foarte
Cu greu ne-acomodăm cu ea:
Ne naştem condamnaţi la moarte,
Murim sortiţi a învia...

Între aceste două date,
De când te naşti şi pân-te duci,
Prea multe ceasuri încordate
Şi prea puţine clipe dulci:

Iubim grăbiţi şi la-ntâmplare,
Trădăm pe cei ce ni-s loiali,
Cei buni sunt răi
Ori ni se pare,
Pe proşti îi credem geniali,
Pe cei deştepţi
Îi dăm de-a dura,
Admitem orice compromis,
Jurăm că nu ne doare gura
Uitând apoi
Tot ce-am promis.

Urcăm naivi deşarte trepte
Plătim tributuri fără rost
Convinşi că toate –or să se-ndrepte
Când merg din ce în ce mai prost...

Subit apoi ori stinşi de-o boală
Pornim pe cel din urmă drum.
Oricum, veniţi în pielea goală
Plecăm din lume –ntr-un costum.

Acesta e câştigul net,
După-o viaţă prea în grabă,
Ori am împins din greu la roabă,
Ori navigam pe internet

Dar sufletul de mai există
Va dăinui pentru ca-n veci
Să-şi plimbe nemurirea tristă
Prin universurile reci

Şi sigur că din când în când,
Când zeii cosmici schimbă tura
Se va întoarce pe pământ
Ca să repete aventura...