Mereu, în topul fetelor frumoase,
apar doar cele blonde,
numai oase,
sfrijite, ca zăcând de gălbinare
şi cu picioare lungi cât postul mare...
Rămâi uimit ce multe fete faine
se zbat în disperare să slăbească.
Problema fiind tot negustorească,
nu-i greu de descifrat aceste taine.
De-ar promova femeia naturală,
mai mult şatenă şi cu forme pline,
cu trăsăturile mai puţin fine,
ar provoca o mare zăpăceală,
seisme pe întregul continent;
mari zone din comerţ ar fi-n eclipsă,
prosperitatea multor firme-lipsă,
întregi industrii ar da faliment.
Imensul arsenal de aparate
ce pun atâta lume să transpire
cu scopul de-a se face mai subţire,
ar sta-n depozite necumpărate.
Iar clinicile cele mai frumoase,
experte-n operaţii de slăbit
şi-n liftinguri s-ar pomeni subit
fără cliente-n vârstă ori mai grase.
Oculte alimente-n stricte raţii,
medicamente de slăbit, diete,
vopsele ce fac blonde din brunete
ar deveni deodată desuete,
ar dispărea atâtea aberaţii...
Dar ca să meargă biznisul pe roate,
femeia trebuie să fie slabă,
de când e fată mică, până-i babă,
ba chiar şi mai departe, de se poate!
De-aici regimuri severe şi cure, alimentaţie sub strict control
şi-ntregul mecanism îşi intră-n rol
cu practici şi produse clar-obscure:
fără grăsime, zahăr, proteine,
colesterol şi calorii puţine,
doar bani să fie să şi le procure.
Ori alimentul fără toate-aceste,
doar Dumnezeu mai poate şti ce este.
Şi se-nmulţesc de te apucă frica
produsele ce nu conţin nimica...
Şi-n mod paradoxal, aicea vezi
cei mai gigantici şi mai mulţi obezi!
Sociologii, însă, nu se lasă:
obezitatea-i chestie de clasă,
bogaţii ţin un dur regim de foame,
săracii-n schimb, mănâncă orice poame…