Pistolul (America III)

Ca în trecutul vestului extrem,
când omu-i disperat ori la mânie,
pistolul mai continuă să fie
un mijloc la îndemână şi un blestem.

Şi au de lucru curţile cu jurii:
toţi umblă cu pistoale-n buzunare,
îti sulfă unul locul la parcare,
îi tragi un foc in piept, să nu-l înjuri.

Iar dacă-ntr-o afacere te-ai fript
şi concurenţi netrebnici umflă potul,
un nouă milimetri, bine-nfipt,
e de natură să resolve totul.

Chiar ne-nţelegerile-n dormitor,
cu armă se rezolvă mai uşor.
Şi mai ales în lumea mai de jos,
când vrei s-o iei în sus pe scurtătură,
să te impui, să dai o lovitură,
bâtrânul Colt e-un prieten curajos.

Dar şi mai alarmantă-i noua boală:
pistoalele produc teroare-n şcoală,
cad victime elevi şi profesori
mitraliaţi în joacă de minori…

Aâta-mpuşcatură şi omor
puseră militanţii să se sfarme,
de-au limitat vânzările de arme,
desigur, către cei ce nu le vor…

Duelul

Când mă-ndemnai ca David să-mi joc rolul,
intrând în ring cu praştia, pe bune,
ştiai că Goliat mă va răpune
ţintindu-mă din umbră cu pistolul...

Cum nu purtam nici vestă antiglonţ,
am fost rănit şi-am dat tribut de sânge,
de încă zac şi nimeni nu mă plânge,
doar cucuveaua dă mărunt din clonţ...

Iar tu, cu-n zâmbet veşnic la-ndemână
încerci din nou cu soarta să mă -npaci,
că asta e si nu ai ce să-i faci,
momentul reuşitei se amână.

Mă voi reface într-o săptămană,
ba într-un an, ori poate-n zece ani
şi mă voi duela cu alţi duşmani,
cu arma care mi-o vei pune-n mână.

Iar tu vei asista din nou inert
cum mă înfrunt cu morile de vânt.
Şi sigur că voi fi din nou infrânt
şi sigur că din nou o sa te iert...

Automobilul (America II)

Pentru yankeu, maşina este aur,
Nici in saloon de ea nu se desparte.
Încât, într-un viitor, nu prea departe,
îl va preface-n… autocentaur…

Toţi o dezmiardă, toată lumea are
şi toţi se deplasează doar pe roţi,
Chiar pe distanţe mici, de ciţiva coţi,
De nici nu prea există trotuare.

Umblând pe stradă eşti curajos,
Se uită parc-ai fii in pielea goală,
Nepotului i-au ieşit vorbe-n şcoală,
Bunicii lui fiind văzuţi pe jos!

Atunci si acum

Aveam atunci o sută de picioare
cu care exploram o lume nouă.
Cu timpul am rămas numai cu două,
din care unul mai mereu mă doare...

Şi mâini aveam atunci cu mult mai multe,
nu numai ceea ce vedeţi acuma:
doua unelte vechi şi moi ca guma
şi care nici nu prea mai vor sa mă asculte...

Şi inima-mi era cu mult mai tare
de rezista la orice confruntare,
in timp ce astăzi un parfum de fată,
rămas in lift in urma ei,
mă-îmbată încat în urmatoare trei zile
mă redresez cu greu luând pastile...

Şi lumea s-a schimbat peste măsură,
nu prea mai e nimic de explorat:
tot ce-a fost nou, e vechi sau s-a furat,
realitatea-i searbădă şi dură.

Aveam atunci o sută de picioare
şi mâini cu mult mai multe decât două,
iar inima ce astăzi mă cam doare
era nebună si mergea ca nouă,
zburda ca mieii tineri prin livezi
păscând de ici de colo câte-o floare,
brunete, blonde si cu ochii verzi.
Dar unde-s astăzi toate acestea oare?....