duminică, 19 septembrie 2010

Cele şapte minuni ale lumii: Statuia lui Zeus

Un bust superb
cu ochi de diamant
El, Zeus, al zeiţelor amant
A fost expus in templul cel mai cel
Să se închine cât mai mulţi la el
Dar secolele ce s-au perindat,
apoi mileniile l-au uitat,
iar Zeus, ca şi templul a pierit
de colbul timpului acoperit.

Zeiţele, amantelei-i aud
Că joacă-n roluri pe la Hollywood
Până şi fustangiul de Apollo
Se pare că e şi el pe acolo.
De Hercules ce-ai mai putea să spui?
Se pare ca o ţine pe a lui
Şi a ales soluţia cea grea:
Să  guverneze California...

Arheologii însă nu se lasă
Şi mai continuând să scormonească
molozul antic, speră să găseacsă
de nu statuia marelui amant
Vreo unul din ochii cei de diamant...
Dar sigur că este o falsă miză
Când Grecia-i într-o profundă criză.

sâmbătă, 21 august 2010

Cele şapte minuni ale lumii: Farul din Alexandria

In Alexandria era un far
De care astăzi nu avem habar
Dar el stătuse secole de veghe
Expediind in jur pe zeci de leghe
Semnale certe de orientare
Pentru sărmanii rătăciti pe mare.
Era un stâlp de piatră lustruit
Înalt de-i fascina pe privitori
Nu ştim nici astăzi cum s-a construit
Acel gigant şi prim zgârie nori...

Dar timpul care nu iartă nimic
a măturat şi far şi faraoni
Egiptul devenit şi el mai mic
Nu mai tronează printre campioni.
Şi totuşi nu am cum să nu constat
că piramidele au rezistat
deşi Napoleon cică ar fi zis
Că o sa ducă una la Paris...
Dar neputând să îsi asume riscul
S-a mulţumit totuşi cu obeliscul
pe care l-a plantat in Hexagon
Visând să fie şi el faraon.
Numai că vreme nu a mai avut
Căci după ultimul război pierdut
Duşmanii lui în stilul lor specific
L-au exilat pe-o insulă-n Pacific
şi-a stat ani buni al apei împărat
Până s-a reintors mumificat...
Oricum, a fost înmormântat în dom
fiind totuşi un fel de faraon...

sâmbătă, 10 iulie 2010

Colosul din Rodos


În Rodos nu-i nici urmă de colos
atletul cel din bronz, ambiţios
dorind să-nfrunte secolele-n forţă
în dreapta cu gigantica lui torţă
şi-n stânga cu simbolul nemuririi
sfidând vremelnicia omenirii...
Iar care-a fost adevărata-i soartă
n-a spus nimic atâta lume moartă..
Recent prin internet ni s-a transmis
cu agitaţie de nedescris
cum ca pe fundul mării, in ţarână
i-ar fi găsit colosului o mână.
Dar cercetată cu înfrigurare
s-a dovedit o piatră oarecare...
Se pare că nici nu mai are rost
să ştim dacă-n realitate-a fost
acel colos frumos şi primitiv
de vreme ce-i pierdut definitiv.
Nu l-a salvat mărimea-i colosală
căci ţeasta-i de metal fusese goală...
Cutremurele si ele decid
surpând de regulă ce-i mai rigid...

duminică, 27 iunie 2010

Cele şapte minuni ale lumii: Templul Dianei din Efes


Din tot ce-a izbutit să facă
Stiinţa si cultura greacă
Preainţelepţii au ales
Măritul templu din Efes
Drept cea mai nobiă lucrare
Minune făr-asemănare
Ca armonie şi splendoare
Durată secole de-arandul
Cu braţul, inima si gîndul
Din marmură şi abanos
Din trandafir si chiparos
Dar opera nu s-a păstrat,
Nemernicul de Erostrat,
sfidând zeiţa si cetatea,
Şi-a dobîndit celebritatea
Prin cel mai odios mijloc
Dând templului zeitei foc....
Şi ce-a rămas din sanctuar?
Din marmura morman de var,
Din cedru si din abanos
Din trandafir si chiparos
O neagră vatră de carbuni...
Ferească Domnul de nebuni! 

sâmbătă, 24 aprilie 2010

Grădinile Semiramidei, una din minunile lumii

În grădina cea mai joasă
Totul este cum a fost:
o reptilă veninoasă
Zi si noapte stă la post
poti să intri fără teamă
Hidra nu te bagă-n seamă
La ieşire, cât ai vrea
Nu ai cum sa treci de ea...
Pe terase suprapuse
Printre flori si papagali
şed cadâne delicate
Pe de-antregul dezbracate
Languroase şi supuse
Străjuite de şacali
hamesiţi şi asmuţii
să-i înhaţe pe iubiţi
După ce-au fost fericiţi...
In grădina suspendată
De la ultimul etaj
Stă patroana ce bogată
Parfumată si fardată
Jucând zaruri cu un paj
E regină măslinie
Năzuroasă şi nurlie
Cu trup zvelt de abanos
Cu sân tânăr şi pietros
Şi cu zâmbetul mieros
Iar în hăuri la subsol sunt perfide gropi cu lei
Unde noaptea cad in gol
Istoviţi amanţii ei...
In grădinele cereşti
cu cadâne şi cu flori
Şi cu peşti orientali
In bazine de corali
Eşti poftit ca să iubesti
Nu contează cine esti
Dar la urmă sigur mori...
Mitica Semiramidă
Nimfă de placeri avidă
Pentru ce ne dai fiori
Şi ne faci o noapte miri
In alcov de trandafiri
Iar la urmă ne omori?
Zâmbitoare si perfidă
Cu balauri pe la porţi
În grădini de cărămidă
Cu scaieţi şi pălămidă
Pentru cine porţi hlamidă
Pentru vii ori pentru morţi ?..

vineri, 9 aprilie 2010

Nepăsare





Inima-mi aproape goală
Neavînd nimic de-ascuns
Leagănă suspine-n poală
Și-ntrebări fără răspuns
Zâmbitoare şi rotundă
le oferă tuturor
Însă cine să-i răspundă
Când atâtea inimi dor
Nimeni n-are timp să strângă
Mâna-ntinsă catre el
Cei mai mulţi în partea stângă
N-au decît un portofel
Ceilalţi luaţi de apă
Şi vâslind în contratimp
Ştie Domnul de mai scapă
Iar de inimi nu au timp
Chiar trecând strada pe roşu
Gardieni cu gesturi vagi
I-au făcut deabia reproşul
Că e roşie-n obraji...
Mi-a umblat inima goală prin oraşul bulversat
Plini de gropi şi ros de boală
Nimanui nu i-a păsat.

sâmbătă, 27 februarie 2010

Beţia de cuvinte

Războaie de-ar fi să se poarte-n cuvinte
Din vorbe de-ar fi să se facă avere
Noi tuturor le-a fi luat-o-nainte
Şi-am fi de departe o mare putere...

Măreţe cetăţi de confort şi cultură
Şi căi îndrăzneţe în cosmos am face
Umbrind mari popoare mai slabe de gură
Spre marea uimire a lumii ce tace.

Dar cum din păcate cuvintele zboară
Puţin conştiente de forţa lor mare
Întreg mecanismul aduce a moară
Ce seamană vânt şi consumă sudoare...

sâmbătă, 6 februarie 2010

Drumul drept

Pe drumul drept sunt multe cotituri

Şi poticneli şi pante şi hârtoape

Se află-n curs lucrări si lucrături...

Şi nu pe drumul drept e mai aproape.

E mai uşor să mergi pe ocolite

Şi mai la timp te vede Sfântul Petru

În baza unei reguli insolite

Când cercul e mai scurt ca diametrul.

Şi totuşi mai insistă câte unii

Să se aplice vechea geometrie

Încrâncenaţi in crezul lor, nebunii

Se luptă disperaţi s-o reinvie.

Adesea chiar ajung să dovedească

precum că e mai scurtă calea dreaptă

Având prilejul primii să sosească

Unde nimic si nimeni nu-i aşteaptă...

luni, 11 ianuarie 2010

Ieri, azi, mâine

Ieri mă priveai cu ochi strălucitori
Şi părul văluri îţi curgea pe umeri
Zburdai pârâu de munte printre flori
Şi anii tineri te mândreai să-i numeri...
Azi văd in ochi-ţi calzi întunecimi
Îmi spui că părul argintiu te-amuză
În apa molcomă, în adâncimi
Mai zac dorinţe ca tăciunii-n spuză
De mâine ce să zic?
Ne-aşteaptă-n prag
Cu-n coş de crizanteme şi pastile
Şi renunţări la ce ne este drag
Şi poate satisfacţii mai umile...
Ce scurt e drumul între azi şi ieri
Şi ce puţin mai este pâna mâine
Ce multe vorbe ascunzind tăceri
Şi cât efort pentru un dram de pâine!
Este târziu,e frig si este trist
Şi nu mai e la modă şemineul
Dar să rezisti şi eu am sa rezist
Şi să zâmbim, să nu stricăm clişeul...
A fost un vis ori poate nici n-a fost
Un fluturat de aripi, o părere
Viaţa noastră şi întregul rost
Un strigăt scurt in veşnică tăcere...

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Incoruptibil

Stau drept si mândru-n casa mea de lemn
căci toata viaţa mi-am trăit-o demn
şi nu mă-nchin in faţa nimănui
iar adevărul tot îl spun oricui
pe orişicine-n faţă l-am privit
şi tot ce am pe merit am primit.

De ură şi invidii nu sunt ros
nu mă strecor pe uşile dindos
nu dau şi nu accept ce nu-i al meu
şi unde e dreptatea sunt şi eu.

Au fost destui cei care m-au lovit
dar i-am iertat de mult si îi invit
în casa mea, să stăm, să lămurim
de ce ne sfâşiem, de ce murim
în lupte pentru pricini fără rost.

Şi să le spun că nu regret ce-a fost
un singur lucru merită efort
să-ţi porţi mândria-de om precum mi-o port
binenţeles este destul de greu
dar unii reuşesc, de pildă eu...

Aşa ca vă iubesc şi vă aştept
pe drumul cel firesc, spinos dar drept.
Păcat că nu vă văd de unde sunt
prin stratul de doi metri de pământ!...