Ieri, azi, mâine

Ieri mă priveai cu ochi strălucitori

Şi părul văluri îţi curgea pe umeri

Zburdai pârâu de munte printre flori

Şi anii tineri te mândreai să-i numeri...

Azi văd in ochi-ţi calzi întunecimi

Îmi spui că părul argintiu te-amuză

În apa molcomă, în adâncimi

Mai zac dorinţe ca tăciunii-n spuză

De mâine ce să zic?

Ne-aşteaptă-n prag

Cu-n coş de crizanteme şi pastile

Şi renunţări la ce ne este drag

Şi poate satisfacţii mai umile...

Ce scurt e drumul între azi şi ieri

Şi ce puţin mai este pâna mâine

Ce multe vorbe ascunzind tăceri

Şi cât efort pentru un dram de pâine!

Este târziu,e frig si este trist

Şi nu mai e la modă şemineul

Dar să rezisti şi eu am sa rezist

Şi să zâmbim, să nu stricăm clişeul...

A fost un vis ori poate nici n-a fost

Un fluturat de aripi, o părere

Viaţa noastră şi întregul rost

Un strigăt scurt in veşnică tăcere...

Incoruptibil

Stau drept si mândru-n casa mea de lemn
căci toata viaţa mi-am trăit-o demn
şi nu mă-nchin in faţa nimănui
iar adevărul tot îl spun oricui
pe orişicine-n faţă l-am privit
şi tot ce am pe merit am primit.

De ură şi invidii nu sunt ros
nu mă strecor pe uşile dindos
nu dau şi nu accept ce nu-i al meu
şi unde e dreptatea sunt şi eu.

Au fost destui cei care m-au lovit
dar i-am iertat de mult si îi invit
în casa mea, să stăm, să lămurim
de ce ne sfâşiem, de ce murim
în lupte pentru pricini fără rost.

Şi să le spun că nu regret ce-a fost
un singur lucru merită efort
să-ţi porţi mândria-de om precum mi-o port
binenţeles este destul de greu
dar unii reuşesc, de pildă eu...

Aşa ca vă iubesc şi vă aştept
pe drumul cel firesc, spinos dar drept.
Păcat că nu vă văd de unde sunt
prin stratul de doi metri de pământ!...