Amor fără voie

Când m-aşteptam să-mi fie bine,
Nebănuind ce unelteşti
Ai dat năvală peste mine
Precum minierii-n Bucureşti.

M-am eschivat dansând pe aţă,
Te-am tras de cozi,
Ţi-am spus poveşti,
Să-ţi dovedesc că nu fac faţă
Dar tu insişti că mă iubeşti.

Întreaga viaţă mi-ai pocit-o
Şi m-ai lăsat fără de sfanţi
Ca să constat, nenorocito,
Că ai cohorte de amanţi.

Ne juri credinţă pe vecie
Şi fericirea de apoi,
Lovitea-r moartea SĂRĂCIE !
Că tare te mai ţii de noi...