Pe Marea Moartă

Rătăcind pe Marea Moartă
Pe o scândură de vis
Ţi-am bătut din nou în poartă
Şi din nou era închis...

Casa doarme-n spuma mării
Străjuită de doi peşti,
Nu dă nimeni sens chemării,
Ai murit ori mai trăieşti?

Chiar şi flacăra e stinsă
În candela de porfir
Şi-s din nou cu mâna-ntinsă
Ca bătrânul rege Lear.

Fericire, fată dragă,
Spune-odată, unde eşti?
Te vânez de-o viaţă-ntreagă
Şi mereu mă ocoleşti.

Când m-aştept să-mi fie bine
Tu te vânturi în pustiu...
Alerga-vei după mine
Când va fi de tot târziu?