Încă o clipă

M-ai îndemnat mereu să zbor
din cea mai fragedă pruncie
şi mi-ai tot dat pe datorie
atâtea doruri care dor...
M-ai obligat sa mătur cerul
de curcubeie şi de sori
să fac mereu pe temnicerul in ale inimii-inchisori.
M-ai indemnat să stau de veghe
la căpătâiul unui vis
să-l port in braţe mii de leghe
din compromis in compromis.
Să cânt cu ingerii in cor
să zbor cu aripi de cocor
ori să inot cu macii-n grâu
scăldat in aur pân-la brâu.
Ba de curând am primit vestea
c-ai vrea sa fiu din nou soldat..
dar cum să-ncapă toate acestea
în scurta viaţă ce mi-ai dat?
Nu cer nici glorie nici bani
dar prea le vrei pe toate-n pripă
mai păsuiesţe-mă o clipă
măcar vreo douăzeci de ani...