Gură la gură

In miez de toamna caldă, ruginie,
treceam prin Cişmigiu spre farmacie
cînd pajiştea de frunze invadată
îmi aminti povesti de alta dată:
cum Cişmigiul tot era in floare,
iar noi ieseam voioşi la preumblare,
de mîna cu fetita, astazi doamnă,
frumoşi şi tineri neştiind de toamnă...

Si m-am întins pe-acel covor de frunză
lasand trecutul drag sa ma patrunză.
Negand prezentul fad am închis ochii
sa va revăd in tinerele rochii –
copilul o păpusă vorbitoare,
în mana-i delicata cu o floare.

Uitînd ca ma duceam la farmacie,
aş fi rămas asa o veşnicie,
trecutului de vis sa-i simt savoarea,
în stare pină azi sa ma seducă
dar nişte tineri au chemat salvarea
crezînd că-am leşinat şi sunt pe ducă...

Şi m-am trezit brutal luat pe sus
iar visul meu cel minunat s-a dus
şi-a inceput bănala tevatura
cu respiratia gură la gură.

Noroc ca medicul era o fată
cu sîni rotunzi si bluza decoltată
şi-i savuram sărutul tineresc
fără a mă grăbi să mă trezesc...
Dar ea s-a prins ca nu-s bolnav cum par
şi m-a abandonat pe trotuar...

Nimic ce-i bun nu ţine-o veşnicie
dar măcar m-au lăsat la farmacie.
Medicamente însă n-am luat
căci compensatele s-au terminat.

Totuşi curînd am depaşit impasul
pentru că intre timp m-a trezit ceasul
spunîndu-mi sa fiu gata de plecare
la doctor unde aveam planificare
reţeta compensată să mi-o capăt
şi să reiau povestea de la capăt!...