Aveam atunci o sută de picioare
cu care exploram o lume nouă.
Cu timpul am rămas numai cu două,
din care unul mai mereu mă doare...
Şi mâini aveam atunci cu mult mai multe,
nu numai ceea ce vedeţi acuma:
doua unelte vechi şi moi ca guma
şi care nici nu prea mai vor sa mă asculte...
Şi inima-mi era cu mult mai tare
de rezista la orice confruntare,
in timp ce astăzi un parfum de fată,
rămas in lift in urma ei,
mă-îmbată încat în urmatoare trei zile
mă redresez cu greu luând pastile...
Şi lumea s-a schimbat peste măsură,
nu prea mai e nimic de explorat:
tot ce-a fost nou, e vechi sau s-a furat,
realitatea-i searbădă şi dură.
Aveam atunci o sută de picioare
şi mâini cu mult mai multe decât două,
iar inima ce astăzi mă cam doare
era nebună si mergea ca nouă,
zburda ca mieii tineri prin livezi
păscând de ici de colo câte-o floare,
brunete, blonde si cu ochii verzi.
Dar unde-s astăzi toate acestea oare?....
miercuri, 4 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu