Când toate-n jur se vor răci
urmând al timpului demers,
noi, draga mea vom rătăci
pe undeva prin univers....
Şi fără straiele de lut
în marea timpului, să ştii,
Ne vom scălda ca doi copii,
la minus zero absolut....
Ba fericiţi de-atâtea ori,
întinşi pe-o stâncă de bazalt,
ne vom bronza, ne va fi cald
sub raza miilor de sori.
Ori vom străbate, proaspeţi miri,
la umbra frunzelor de fag
pădurile din amintiri,
tot ce pe lume ne-a fost drag.
Iar miile de ani trecând
vom reuşi noi în vre-un chip
să revenim din când în când
pe-acest grăunte de nisip......
În cosmos zei, aici pitici...
Dar s-a făcut din nou târziu
Şi niciodată nu prea ştiu:
Suntem acolo ori aici?!...
miercuri, 4 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu