Căzând in gol...

Urcam spre cer in car de foc,
ca tizul meu, străvechi proroc
dar fără să abat spre voi potop
de fulgere şi ploi...

Deşi mi-aţi zis că-i de prisos,
nu vă tratam ca inamici.
Oricum, păreaţi atât de mici
lipiţi de sol, acolo jos.

Mânat de-al nemuriri dor
inspre albastrele poteci,
aveam pe post de-nsoţitor
un inger blond cu ochii reci.

Dar admirând ţinuta lui
am observat abia atunci,
sub văluri azurii prelungi,
copite-n loc de tocuri cui!

Si renunţând subit la rol,
cel de profet sau de Icar,
m-am pomenit sărind din car
şi iată-mă căzând in gol!

Speranţa mai păstrând un dram,
aştept de când am schimbat ruta,
să se deschidă paraşuta-
dă Sfinte Doamne s-o mai am!

S-ajung cu bine lângă voi,
să simt pămantul sub picior
mărşăluind ca muritor
sub cer de fulgere şi ploi!...