Pândit de nenoroc ca de-o iscoadă
La orişice m-aş aşeza la coadă
Se termină mereu in fata mea
Dar nu mă lamentez, nu dau amploare
Ii iert pe cei ce au noroc cu carul
Când mă lovesc fără motiv cu parul
Chiar dacă eu nu i-am atins cu-o floare...
Ghinionist şi tolerant din fire
Chiar dacă-mi scoateţi casa la mezat
Aşa sunt eu de când m-a botezat
Un popă spân cu doua patrafire...
Dar am să merg aşa până la capat
Convins că după rău urmează bine
Visând la ceea ce mi se cuvine
dar nici pe altă lume n-am să capat
Vor fi şi-acolo toate de vânzare
şi nici nu ştiu de pot conta pe-o Eva
Probabil Sfântul Petru va fi-n grevă
Iar raiu-nchis pentru privatizare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu