Ziua a şaşea

Stăpâne, în mai multe rânduri
Lucrarea ta m-a pus pe gânduri...
Am în vedere ziua-aceea
Când cu bărbatul şi femeia
Ştiu, pe bărbat Tu l-ai făcut
Dintr-un banal şi ieftin lut
Dar mi se pare curios
Faptul că Eva e din os
Material mai preţios
Mai rezistent şi mai lucios...
A fost o simplă întâmplare
Ori, mai degrabă, mi se pare
Ai socotit c-aşa e bine
S-o faci cu trăsăturile mai fine
Şi s-o păstrezi pe lânga tine
Să-ţi ţină poate de urât
În necuprinsul mohorât ?
Aşa, un fel de secretară
În anticamera stelară...
Dar cu Adam ce plan aveai,
Îl bănuiai de mare crai
De l-ai plasat cu Eva-n rai
Ca să-i încerci fidelitatea?
Şi cum ai împărţit dreptatea?
Căci tu l-ai furişat prin trestii
Pe şarpe, să le dea sugestii
Şi să-i ofere Evei mărul
Ştii bine care-i adevărul...
Şi cum cei doi fără prihană
Au fost atraşi într-o capcană
De diavol, slujitorul tău
Pornit de la-nceput pe rău
Apoi i-ai alungat din rai
Mi-nchipui ce gelos erai...
Daca voiai Eva să-ţi fie
De-apururi credincioasă ţie
S-o fi făcut mai diferită
De primitivul de Adam.
Aşa că, vezi, motive am
Să dovedesc în cazul ei
Că nu ai fost deloc fair play
Şi totodată mă frământă
Că, dacă Eva era sfântă
dacă Satan n-o zăpacea,
Pe oameni cine-i mai făcea?
Ne inmulţeam, aşa, prin spori
Prin rădăcini, seminţe, flori ?
Ar fi fost trist fără femeie
Făr-a iubirii ei scânteie.
De altfel singur ţi-ai dat sama
Când lui Isus i-ai ales mama
O Evă mai evoluată
In orice caz mai îmbracată
Ochioasă şi cu forme fine….
Şi mult mai tânără ca tine!