Ieri mă priveai cu ochi strălucitori
Şi părul văluri îţi curgea pe umeri
Zburdai pârâu de munte printre flori
Şi anii tineri te mândreai să-i numeri...
Azi văd in ochi-ţi calzi întunecimi
Îmi spui că părul argintiu te-amuză
În apa molcomă, în adâncimi
Mai zac dorinţe ca tăciunii-n spuză
De mâine ce să zic?
Ne-aşteaptă-n prag
Cu-n coş de crizanteme şi pastile
Şi renunţări la ce ne este drag
Şi poate satisfacţii mai umile...
Ce scurt e drumul între azi şi ieri
Şi ce puţin mai este pâna mâine
Ce multe vorbe ascunzind tăceri
Şi cât efort pentru un dram de pâine!
Este târziu,e frig si este trist
Şi nu mai e la modă şemineul
Dar să rezisti şi eu am sa rezist
Şi să zâmbim, să nu stricăm clişeul...
A fost un vis ori poate nici n-a fost
Un fluturat de aripi, o părere
Viaţa noastră şi întregul rost
Un strigăt scurt in veşnică tăcere...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu