Incoruptibil

Stau drept si mândru-n casa mea de lemn
căci toata viaţa mi-am trăit-o demn
şi nu mă-nchin in faţa nimănui
iar adevărul tot îl spun oricui
pe orişicine-n faţă l-am privit
şi tot ce am pe merit am primit.

De ură şi invidii nu sunt ros
nu mă strecor pe uşile dindos
nu dau şi nu accept ce nu-i al meu
şi unde e dreptatea sunt şi eu.

Au fost destui cei care m-au lovit
dar i-am iertat de mult si îi invit
în casa mea, să stăm, să lămurim
de ce ne sfâşiem, de ce murim
în lupte pentru pricini fără rost.

Şi să le spun că nu regret ce-a fost
un singur lucru merită efort
să-ţi porţi mândria-de om precum mi-o port
binenţeles este destul de greu
dar unii reuşesc, de pildă eu...

Aşa ca vă iubesc şi vă aştept
pe drumul cel firesc, spinos dar drept.
Păcat că nu vă văd de unde sunt
prin stratul de doi metri de pământ!...